Am cel mai fantastic auditoriu la care doar ar putea visa un autor de podcast de istorie. Să știți, eu apreciez aceasta și apreciez fiecare descărcare și fiecare minută care ați dedicat-o ascultatului podcastului.
Totul abia începe.

De mai mulți ani nu mai e cu noi. Dar copacul tot crește. Cum a concluzionat Ilinca când avea cinci anișori: “Bunelu a plecat, dar copacul este.”

Nu cred că presupunea că va trebui așa degrabă să îndeplinesc doleanțele sale. Cu atât mai mult, nu cred că se aștepta că voi face întocmai tot ce mi-a cerut. Am făcut.

Mi-a spus că după moarte vrea ca cenușa lui să fie o parte în mare (dacă tot ajunge prin Odesa), și o parte - la rădăcina unui copac. Și l-a citat pe Vieru: Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi. (Totdeauna a fost un ecologist aprig, uneori chiar extremist)

A spus că nu vrea să-l înmormântăm, că ar prefera să fie cremat. A și căutat singur unde e cel mai apropiat crematoriu (în Odesa), și a și găsit companiile de la noi care prestează astfel de servicii.

Retragerea cetățeniei? S-a terminat unirea? Sau, Simioane, vrei unirea cu Moldova doar dacă lumea de aici votează cum vrei tu? Dar cum îți imaginezi, ce va fi cu voturile după o eventuală Unire?

Măscărici...

And I’d probably derail every recent effort to fight climate change, just to let the planet keep heating up for another twenty years or so.

But, obviously, that’s just a wild theory. Who in their right mind would ever do something like that?

So, if I were, say, the president of a major world power, totally lacking empathy and principles, and if profits were my only metric of success, what would I do? I’d want Greenland. I’d want Canada.

The advantages seem obvious—less land locked in permafrost, more area usable for agriculture, lower costs to extract mineral resources, and, of course, the opening of northern shipping routes (which outshine all the other benefits).