Mathusalem
@matusalem1989.bsky.social
Nu mai stiu daca ceea ce ne bucura sufletul este o intamplare, revolta, sau este o normalitate!
Și mie-mi este dor… dar nu știi cum,
Mi-e dor de pașii tăi din vis în zori târzii,
De buze ce încă le mai simt și-acum,
Ce-mi transformau noaptea în zi.
(18 Iulie 2025)
Mi-e dor de pașii tăi din vis în zori târzii,
De buze ce încă le mai simt și-acum,
Ce-mi transformau noaptea în zi.
(18 Iulie 2025)
July 18, 2025 at 3:07 PM
Și mie-mi este dor… dar nu știi cum,
Mi-e dor de pașii tăi din vis în zori târzii,
De buze ce încă le mai simt și-acum,
Ce-mi transformau noaptea în zi.
(18 Iulie 2025)
Mi-e dor de pașii tăi din vis în zori târzii,
De buze ce încă le mai simt și-acum,
Ce-mi transformau noaptea în zi.
(18 Iulie 2025)
Mi-e dor de tine și atunci când plouă,
Când stropii alunecă dansând pe geam,
Și fiecare clipă care trece pare goală,
De parcă timpul se prelinge-n van.
Când stropii alunecă dansând pe geam,
Și fiecare clipă care trece pare goală,
De parcă timpul se prelinge-n van.
July 18, 2025 at 3:07 PM
Mi-e dor de tine și atunci când plouă,
Când stropii alunecă dansând pe geam,
Și fiecare clipă care trece pare goală,
De parcă timpul se prelinge-n van.
Când stropii alunecă dansând pe geam,
Și fiecare clipă care trece pare goală,
De parcă timpul se prelinge-n van.
Dar știu că ești acolo, și știu că simți,
Și-n gând mă porți ca pe o rugăciune,
Îți simt și eu atingerea de dincolo de munți,
Când ne întâlnim în doruri și-n visele nebune.
Și-n gând mă porți ca pe o rugăciune,
Îți simt și eu atingerea de dincolo de munți,
Când ne întâlnim în doruri și-n visele nebune.
July 18, 2025 at 3:07 PM
Dar știu că ești acolo, și știu că simți,
Și-n gând mă porți ca pe o rugăciune,
Îți simt și eu atingerea de dincolo de munți,
Când ne întâlnim în doruri și-n visele nebune.
Și-n gând mă porți ca pe o rugăciune,
Îți simt și eu atingerea de dincolo de munți,
Când ne întâlnim în doruri și-n visele nebune.
Mi-e dor de noi, în ceasuri liniștite,
De zâmbetul din zori, sublim, încântător,
De pașii noștri printre vise risipite,
De mângâieri ce încă le mai simt cu dor.
De zâmbetul din zori, sublim, încântător,
De pașii noștri printre vise risipite,
De mângâieri ce încă le mai simt cu dor.
July 18, 2025 at 3:07 PM
Mi-e dor de noi, în ceasuri liniștite,
De zâmbetul din zori, sublim, încântător,
De pașii noștri printre vise risipite,
De mângâieri ce încă le mai simt cu dor.
De zâmbetul din zori, sublim, încântător,
De pașii noștri printre vise risipite,
De mângâieri ce încă le mai simt cu dor.
Așa că stau și tot mai sper,
Într-un decor de catifea,
Să aud o voce din eter:
„Nu-s botoșeii... sunt eu, în mintea ta.”
(2 Martie 2025)
Într-un decor de catifea,
Să aud o voce din eter:
„Nu-s botoșeii... sunt eu, în mintea ta.”
(2 Martie 2025)
March 3, 2025 at 3:40 AM
Așa că stau și tot mai sper,
Într-un decor de catifea,
Să aud o voce din eter:
„Nu-s botoșeii... sunt eu, în mintea ta.”
(2 Martie 2025)
Într-un decor de catifea,
Să aud o voce din eter:
„Nu-s botoșeii... sunt eu, în mintea ta.”
(2 Martie 2025)
Botoșeii mei sunt martori vii,
La nopți în care te aștept,
Și, vai, ce greu e-a mă lipsi,
De tine, când te simt și-n piept.
La nopți în care te aștept,
Și, vai, ce greu e-a mă lipsi,
De tine, când te simt și-n piept.
March 3, 2025 at 3:40 AM
Botoșeii mei sunt martori vii,
La nopți în care te aștept,
Și, vai, ce greu e-a mă lipsi,
De tine, când te simt și-n piept.
La nopți în care te aștept,
Și, vai, ce greu e-a mă lipsi,
De tine, când te simt și-n piept.
Poate că este de la dinți,
Sau poate inima mă strânge,
Dar parcă-n pașii mei cuminți,
E dorul, care încă mă ajunge.
Sau poate inima mă strânge,
Dar parcă-n pașii mei cuminți,
E dorul, care încă mă ajunge.
March 3, 2025 at 3:40 AM
Poate că este de la dinți,
Sau poate inima mă strânge,
Dar parcă-n pașii mei cuminți,
E dorul, care încă mă ajunge.
Sau poate inima mă strânge,
Dar parcă-n pașii mei cuminți,
E dorul, care încă mă ajunge.
Problema principală este că nimeni nu intelege nimic! Da nimic!
February 28, 2025 at 8:27 PM
Problema principală este că nimeni nu intelege nimic! Da nimic!
De-ai ști de când te caut printre vise,
În nopțile, când somnul nu mai vine,
Și poate undeva și soarta va înțelege,
Cum e să-mi port singurătatea fără tine.
(2 Februarie 2025 - “Sunt singur”)
În nopțile, când somnul nu mai vine,
Și poate undeva și soarta va înțelege,
Cum e să-mi port singurătatea fără tine.
(2 Februarie 2025 - “Sunt singur”)
February 2, 2025 at 5:47 AM
De-ai ști de când te caut printre vise,
În nopțile, când somnul nu mai vine,
Și poate undeva și soarta va înțelege,
Cum e să-mi port singurătatea fără tine.
(2 Februarie 2025 - “Sunt singur”)
În nopțile, când somnul nu mai vine,
Și poate undeva și soarta va înțelege,
Cum e să-mi port singurătatea fără tine.
(2 Februarie 2025 - “Sunt singur”)
Și totuși, undeva, în depărtare,
Un licăr mic se zbate, reaprins,
Poate că-n singurătatea asta mare,
Voi regăsi cumva lumina ce s-a stins.
Un licăr mic se zbate, reaprins,
Poate că-n singurătatea asta mare,
Voi regăsi cumva lumina ce s-a stins.
February 2, 2025 at 5:47 AM
Și totuși, undeva, în depărtare,
Un licăr mic se zbate, reaprins,
Poate că-n singurătatea asta mare,
Voi regăsi cumva lumina ce s-a stins.
Un licăr mic se zbate, reaprins,
Poate că-n singurătatea asta mare,
Voi regăsi cumva lumina ce s-a stins.
Undeva, în adâncul sufletului, plâng,
Și-ncet se aprinde o flacără uitată,
Iar umbrele trecutului dispar pe rând,
Se risipesc, devin o ceață îndepărtată.
Și-ncet se aprinde o flacără uitată,
Iar umbrele trecutului dispar pe rând,
Se risipesc, devin o ceață îndepărtată.
February 2, 2025 at 5:47 AM
Undeva, în adâncul sufletului, plâng,
Și-ncet se aprinde o flacără uitată,
Iar umbrele trecutului dispar pe rând,
Se risipesc, devin o ceață îndepărtată.
Și-ncet se aprinde o flacără uitată,
Iar umbrele trecutului dispar pe rând,
Se risipesc, devin o ceață îndepărtată.
Mai cred și încă sper, într-un târziu,
Că voi găsi răspunsuri în tăcere,
Când visele se vor sfârși-n pustiu,
Iar zorii îmi vor aduce o mângâiere.
Că voi găsi răspunsuri în tăcere,
Când visele se vor sfârși-n pustiu,
Iar zorii îmi vor aduce o mângâiere.
February 2, 2025 at 5:47 AM
Mai cred și încă sper, într-un târziu,
Că voi găsi răspunsuri în tăcere,
Când visele se vor sfârși-n pustiu,
Iar zorii îmi vor aduce o mângâiere.
Că voi găsi răspunsuri în tăcere,
Când visele se vor sfârși-n pustiu,
Iar zorii îmi vor aduce o mângâiere.
Ecoul pașilor se pierde-n depărtare,
Iar cerul tace, fără să-mi răspundă,
Doar amintirile le simt ca o chemare,
Ce strălucesc în noaptea mea profundă.
Iar cerul tace, fără să-mi răspundă,
Doar amintirile le simt ca o chemare,
Ce strălucesc în noaptea mea profundă.
February 2, 2025 at 5:47 AM
Ecoul pașilor se pierde-n depărtare,
Iar cerul tace, fără să-mi răspundă,
Doar amintirile le simt ca o chemare,
Ce strălucesc în noaptea mea profundă.
Iar cerul tace, fără să-mi răspundă,
Doar amintirile le simt ca o chemare,
Ce strălucesc în noaptea mea profundă.
This guy is part of the hybrid war that Russia is waging against Western countries.
January 30, 2025 at 3:25 PM
This guy is part of the hybrid war that Russia is waging against Western countries.
Ne ducem dorul printre nori și stele,
Sperând că timpul poate fi-mblânzit,
Dar poate tocmai drumul nostru printre ele
E cheia unui suflet fericit.
January 14, 2025 at 5:55 PM
Ne ducem dorul printre nori și stele,
Sperând că timpul poate fi-mblânzit,
Dar poate tocmai drumul nostru printre ele
E cheia unui suflet fericit.
Ce-ar fi să nu mai căutăm ce nu există,
Să prindem clipele-n zborul lor fragil,
Căci fericirea noastră este altruistă,
Se naște-n noi, din suflet de copil.
January 14, 2025 at 5:55 PM
Ce-ar fi să nu mai căutăm ce nu există,
Să prindem clipele-n zborul lor fragil,
Căci fericirea noastră este altruistă,
Se naște-n noi, din suflet de copil.
În haosul care ne îmbracă-n gânduri,
Găsim răspunsuri scrise în tăceri,
Căci viețile, între râsete și certuri,
Sunt doar ecouri ce-n suflete aduc dureri.
January 14, 2025 at 5:55 PM
În haosul care ne îmbracă-n gânduri,
Găsim răspunsuri scrise în tăceri,
Căci viețile, între râsete și certuri,
Sunt doar ecouri ce-n suflete aduc dureri.
Căci timpul, deși se scurge fără milă,
E-un dar ce-l strângem în prezentul pur,
O clipă vie-n noi, și cel puțin fragilă,
Ce schimbă totul într-un viitor obscur.
January 14, 2025 at 5:55 PM
Căci timpul, deși se scurge fără milă,
E-un dar ce-l strângem în prezentul pur,
O clipă vie-n noi, și cel puțin fragilă,
Ce schimbă totul într-un viitor obscur.
Ne agățăm de vise ca de o ramă,
E un tablou pierdut, într-un timp ciudat,
Dar vântul șterge culorile din dramă,
Lăsând o umbră-n suflete ce s-au uscat.
January 14, 2025 at 5:55 PM
Ne agățăm de vise ca de o ramă,
E un tablou pierdut, într-un timp ciudat,
Dar vântul șterge culorile din dramă,
Lăsând o umbră-n suflete ce s-au uscat.