Iranismul zilei: „viran“. Viran, ca un teren, sau cum e curtea mea din spate, viran e persan (ویران) și vine din limba lui Zarathustra. Hm… e ciudat că în română are un sens doar spațial și nu se aplică și pentru mintea unora.

(Foto: curtea din spate a casei mele din Bruxelles)

Miercuri 30 iulie, la Modul Cărturești: Str. Academiei, 18-20, ora 17.30

O discuție despre: — "Când aud de literatură, îmi vine să scot Kindle-lul!”… Știți voi fraza aia….

Marquis de Sade ("the divine") by Man Ray ...
14 iulie, ziua eliberării din Bastilia a Marchizului de Sade (si, subséquemment, data de declanșare a Revoluției) este in același timp o zi de doliu pentru dreapta neocon românească…

Azi, 6 iulie, e Ziua Internațională a Sărutului, "International Kissing Day”… Ocazie să amintesc că amorul este ca o baclava adevărată...

Greu de găsit, dar când dai de ea, pricepi deodată cât “junk” ai tot băgat în tine. Baclavalele adevărate nu se cumpără la pachet. Una ajunge.

Yesterday the huge LGBT march took place in Budapest... an opportunity to remember that I once infiltrated a gay pride parade, like an authentic journalist learning mimicry, so as not to be detected...
But I still don't understand why I'm being criticized for looking "fake".

Cum tot spun de vineri încoace, azi e: «BLOOMSDAY»!… 16 iunie — ziua peregrinării, prin Logos (și accesoriu prin Dublin) a lui Leopold Bloom din «Ulysses» (data exactă e 16 iunie 1904).
Bloom rătăcește printre insulele conștiinței, în vreme ce nevasta lui, Molly, se f*ute.

Încă ceva ce voi prezenta la Bookfest, vineri 17.30. Ce e interesant în carte este că ne arată cum creștinismul a influențat prin Anticrist și islamul și iudaismul, ducând la. figuri similare în escatologia acestor religii,ca Dajjal în islam.

«Sexy beasts», or fi deja printre noi?
.

Printre cărțile pe care le voi prezenta la Bookfest, vineri la 17.30, va fi și asta a lui Catherine Nixey (devenită faimoasă prin cartea «Epoca întunecării: cum a distrus creștinismul lumea clasică»)… Și asta e “hardcore” împotriva creștinismului…

Lots of fun in perspective.
.

Deconstruirea «Dacopatiei» nu se poate face fără o bună cunoaștere a istoriei Romei, dar și a regiunii bazinului Mării Negre… Vineri 30 mai, la Bookfest, 17.30, voi prezenta aceste minunate cărți în prezența traducătorilor.
Vă rog, fără glume ieftine prin combinarea titlurilor operelor lui Tacitus.

La invitația lui Ovidiu Caraiani, am vorbit aseară, prin Zoom, în cadrul grupului «Elucidări», despre literatură, politică, interferența ideologiei “Woke” și de ce am eu (încă)mari greutăți în a publica «Bagtele pentru un masacru» al lui Céline. Link aici:
drive.google.com/file/d/1NoXU...

O poză de care îmi place foarte mult, am reușit cred să prind o postură fr atemporală, dar și arhitecturală , cu acel “vanishing point” care șeicul dintre cei doi discipoli. Tustrei — derviși din Ohrid, în Macedonia.
Am folosit un Nikon cu film 6400 ASA, care e foarte sensibil la lumină joasă.

On this World Press Day, let us not wish anything to those who are content to read only the headlines on their phones - but cheers to the intellectuals who can read with just one hand.
Freedom includes the questioning of all imposed myths and ideologies. Any compromise leads to a loss of freedom.
.

Cu #Digi24 și alți sprijinitori pe care îi voi menționa la timpul potrivit vom începe un experiment ramificat, dar simplu, ce va consta din felurite module culturale, interviuri, discuții și abordări neconvenționale ale unor teme fundamentale ale cotidianului: sâmbătă 15 feb. la 22.20.

Coiful de aur de la Coțofenești, furat ieri noapte dintr-un muzeu din Olanda căruia România i-l împrumutase temporar. E de factură scitică.Doar prin supușenie ideologică indusă de școală și ideologia represivă a “continuității” ne încăpățânăm, orbește, să-i spunem “coiful dacic”.

Mânați de o obsesie clasificatorie, percepem greșit timpul, ca pe o curbă divizată în epoci…Dar împărțirea lineară în etape succesive este falsă, căci suntem întotdeauna în tranziție, în “timpul dintre perioade”. Singura realitate e tranziția… iată, eu sunt acum undeva între Evul Mediu și Renaștere.

În Hârtopu Mare, Republica Moldova, lângă Orhei, căutându-mi rădăcinile.
La intersecția de ulițe încă numită și azi “Podu lu Grama”, bunicul Grama, din partea mamei, ținuse crâșma satului, iar acest sătean, Gheorghe Grama (poate vreun văr îndepărtat. de-al meu), explică povestea crâșmei dispărute.

«I sing the body electric»... și felicitări celor care au votat bine!
.